Travertino romano este una dintre rocile sedimentare cele mai frecvent utilizate in arhitectura moderna, si este frecvent intalnit ca material principal in constructia scarilor, semineelor, medalioanelor, coloanelor, blaturilor, pavelelelor, monumentelor istorice sau funerare, cat si a numeroase obiecte de decor interioare si exterioare.

   Striatiile fine si culorile mirifice care caracterizeaza travertino romano, i-a permis acestuia sa-si pastreze aceeasi afectiune in randul constructorilor in ciuda progresului inregistrat in domeniul arhitecturii si constructiilor.   Cladirile publice si private din Roma au fost construite folosind doar piatra locala pana in secolul al doilea cand a inceput importul de marmura alba si colorata din carierele situate in bazinul Marii Mediterana – marmura cea mai cautata fiind marmura Carrara.

   Travertinul era extras in principal din carierile din Tivoli del Barco si la inceput a fost utilizat exclusiv pentru construirea elementelor structurale (fundatii, pereti, coloane, arcade). Proprietatile sale excelente au atras atentia mesterilor constructori. Elementele de estetica obtinute din travertin aveau un farmec aparte, un farmec care ofera unicitate arhitecturii romane, iar imbinarea armonioasa dintre cele doua aspecte le-a dus faima de-a lungul timpului. Coloanele sau arcadele din travertino romano prind viata sub daltile mesterilor pietrari.

   Travertino romano incepe sa fie considerat „nobil” in timpul imparatului Augustus. Simbolurile arhitecturii romane din perioada respectiva - teatrul Marcellus (13 i.Hr. - 11 i.Hr.) si poarta orasului Esquiline isi datoreaza splendoarea acestei pietre naturale italiene, precum isi dorea insusi Augustus.

   In scurt timp utilizarea travertinului romano a fost sistata ca urmare a dorintei Bisericii de a dematerializa formele. Carierele de travertino romano au fost practic abandonate, in timp ce cladirile care aveau travertin in constructie au cazut prada vandalilor. Cel mai elocvent exemplu al acestei perioade nefaste este Colosseum-ul – cel mai faimos monument roman acoperit cu travertin. Un alt monument care poarta semnele acestei devastari este Julia Basilica.

   Travertino romano a inceput sa reinvie in inima romanilor abia in anul 1450 cand a fost desemnat de catre papi un simbol al Romei antice, perioada la a carei glorie se doarea sa se revina. "De aedificatoria "de Leon Battista Alberti este un moment de cotitura in istoria travertinului romano. Din acest moment se reia drumul travertinu-lui romano catre simbolul arhitecturii din Roma.
   In perioada Papei Sixt IV (1471 – 1484), Roma devin un oras in esenta din travertin monocrom. Renovarea bisericii San Marco se incheiase, ea devenind un nou simbol al travertinului autohton. Acum este randul Santa Maria del Popolo sa-si inscrie numele pe lista cladirilor construite din travertin romano, lista care a devenit intre timp principalul ghid turistic al Romei.

   In secolul XV si XVII, travertinul romano este sprijinit de catre Bramante. In aceasta perioada au fost reactivate cariere vechi precum del Barco sau Capra Fosse pentru a se putea onora cererea imensa de travertin necesara pentru constructia bisericii Sfantul Petru. Orasul Tivoli a primit inclusiv despagubiri din partea Papei Leon al X-lea pentru excavarile efectuate pe teritoriul sau. Pentru a aminti doar cateva spendori arhitectonice ale acestei perioade numim San Carlino alle Quattro Fontane de Borromini si Martina Piazza del Popolo.

   Cerinta foarte mare de travertino romano, la care se adauga costurile de extractie si transport, i-a indemnat pe unii arhitecti sa foloseasca diverse compozitii care sa imite travertinul romano.

In ciuda unor probleme de natura economica, in secolele XVI – XVII travertinul romano este utilizat la constructia Piazza Navona, Borromini si Pietro da Cortona. În secolul al XVIII-lea il regasim la constructia Fantanii din Trevi.

   Cu toate acestea, travertinul sufera din nou o degradare morala in timpul neo-clasicismului. Stendhal numeste travertinul romano „o piatra cu gauri” si afirma ca Roma ar fi fost mult mai frumoasa daca in locul acestuia se utiliza marmura.
Dragostea fata de travertino romano a inviat in 1870 cand Roma a fost declarata capitala Italiei. Dovada de necontestat a spiritului patriotic fata de travertinul romano este prezenta sa in Piazza della Repubblica.